- A avut noroc ca nu-i stia, asa ca n-a avut emotii cand a dat proba. Nu-i vazuse niciodata cantand. Ei erau suparati ca tocmai se scindasera. Iris si Domino. Nelu Dumitrescu si Nutu Olteanu ramasesera cu numele Iris. Aveau nevoie doar de un basist. L-au chemat pe Anton Hasias de la trupa Harap Alb si el le-a spus: „daca aveti nevoie de vocalist, vin eu cu un baiat“, au zis sa incerce, si-au incercat... A fost si o intamplare comica. Au ajuns amandoi la baieti si Nelu l-a intrebat pe Anton, cu mine de fata: „Ai zis ca vii cu un baiat, unde e?“. Am dat proba si am ramas. Cu exceptia a doi ani, un an la Voltaj si un an la Totusi, la Cenaclul Flacara, cand l-a rugat pe Adrian Paunescu sa-l ajute, pentru ca murise tatal sau si trebuia sa isi ajute familia. Baietii stiau ca se intorce, le spese ca n-are ce face, ca are o situatie mai speciala, dar se va intoarce si din ’85 a ramas definitiv. Pe la Iris au trecut, de-a lungul anilor, vreo 25 de oameni, insa presiunea exercitata asupra lor ii determina sa plece.
- Cum era cenzurata trupa Iris?
- Erau tot felul de „atentionari“: nu mai ridicati stativul, nu mai folositi fum, nu mai sariti pe scena, fara lumini colorate... si astea te faceau sa-ti piara cheful.
Trupa a primit trei „suspendari“, doua de cate sase luni si una definitiva. Noroc ca Florin Linteanu, de la Consiliul Culturii, a reusit sa reduca la trei luni suspendarea, au avut noroc.
- A existat un moment in care s-a gandit sa renunte?
- Nu, dupa suspendarea care trebuia sa fie definitiva, a zis ca mai rau nu poate fi. Daca o scape de aia, a spus ca e un semn de sus, ca trebuie sa continue. Avea patru turnee de 40 de zile pe an, plus marea, ajungea si de patru ori pe an in acelasi oras. Toate trupele erau extraordinar de bine primite de public si erau mult mai multe atunci decat acum, dar erau in activitate.
- Din trupele noastre tinere sau mai putin tinere, care i se pare ca promite pentru rock-ul romanesc?
- Ii plac mult Firma, cu Roca la voce, Omul cu Sobolani, E.M.I.L., care sunt si foarte haiosi. Ii mai plac Luna Amara, au mesaj social. Sunt multe care spun ceva ca trupe, dar trebuie sa fii in activitate ca sa te stie publicul, sa bati tara. Ca altfel, daca esti la regim de club, nu te stie lumea. La un festival de bere sau o zi a orasului, nimeni nu canta cat trebuie. Daca vii cu afisul tau, cu spectacolul tau, vezi cum stai.
- Anul acesta a fost foarte plin, din punct de vedere muzical.
- Asta inseamna deschiderea industriei muzicale la noi. A inteles ca sunt proiecte cu multi alti artisti straini in voga. Asta inseamna si suport financiar.
- In tinerete, ce trupe preferate avea Cristi?
- Anii ’60, ’70 si prima jumatate a anilor ’80 au adunat crema rockului mondial si nu vor putea fi egalati. Au fost prea multi foarte buni, si la creatie muzicala, si la prestatie. El are varfurile sale, ii plac Deep Purple, mai ales cu Coverdale la voce, Whitesnake, Eagles i-au placut foarte mult, Aerosmith. Kiss sunt mai distractivi, cu mastile lor.
- Care a fost primul album pe care l-a ascultat?
- Cand era la Craiova, era prieten cu unul dintre primii chitaristi ai formatiei Redivivus, Adi Marinescu. El primea viniluri de la Timisoara sau Oravita si il chema sa asculte. Primul album a fost, cand avea 11 ani, cu Free, „All right now“. Apoi „Baby I’m gonna leave you“, de la Zeppelin. A ramas masca... Ma gandeam ce e cu astia, i-a trimis Dumnezeu pe pamant?! Mai asculta ce scapa la radio. Tatal lui era cu Nat King Cole, mai romantic, mama, si mai romantica decat tata, dar cu zbantuiala. Din pacate, i-a pierdut pe amandoi. Cand s-a mutat la Bucuresti, Motu’ era cel care „se aproviziona“ cu muzica. Ii spunea, la opt dimineata: „Cristache, urgent! Am primit ceva“, si la opt jumatate era la el. Cand au vrut (cenzura, n.r.) sa ne scoata definitiv, el ne spunea „rezistati, ca o sa fie bine!“ si a avut dreptate.
- Are o piesa, un album Iris, mai aproape de suflet?
- Fiecare este legat de un anumit context. „Strada ta“ ii place, a fost facuta in ’85, la Costinesti, si perioada cu Adi Ilie a fost foarte frumoasa, cu „Cine ma striga in noapte“, „Speranta“.,acesta spunandca:'Am de unde sa aleg".
- Ce planuri are Iris pentru viitor?
Vor avea un turneu de promovare a albumului, in noiembrie. Iar pentru viitor – nu stiu daca vor face ceva la 35 de ani, dar la 40, sigur. Sa vedem atunci cum o sa mai fie cu miscarea, cu vremea, cu vocea..
Cristian Alexandru Minculescu (n. 9 ianuarie 1959 , Bucureşti) este, începând din anul 1980, liderul trupei de rock IRIS. Cristi Minculescu reprezintă alături de Iris simbolul rezistenţei culturale, pentru generaţii întregi de fani rock, în perioada comunismului, şi, de asemenea, unul dintre puţinii artişti care au făcut legătura între acele generaţii şi cele actuale, el activând cu mare succes şi după 1990, până în prezent.
A dat proba la IRIS chiar de ziua lui şi a reuşit să-i cucerească pe membri cu vocea sa inconfundabilă. La primul său concert cu IRIS, pe data de 5 februarie 1980, portarul avea să-i oprească intrarea la concert, neştiindu-l membru al formaţiei („lasă, domn'e, că-i ştiu eu pe băieţi”), totul având să se rezolve cu o sticlă de vodcă. Înainte de a se stabili la acestă formaţie, a mai cântat un an (în 1979) la Harap-Alb. A mai activat în formaţiile Voltaj (1982-1983), trupă pe care a fondat-o alături de chitarisul compozitor Adrian Ilie, şi Totuşi (1984, în Cenaclul Flacăra), alături de Andrei şi Ioana Păunescu.La cenaclul Flacara a cantat si alaturi de trupa FLAPO(Zarnescu,Beianu,Schwartz) În rest, activitatea sa se leagă de legendara trupă IRIS.
Vocea sa inconfundabilă, considerată de mulţi drept cea mai bună voce a rockului românesc, concertele fulminante, compoziţiile şi maniera proprie de interpretare, dar şi activitatea continuă de aproape 30 de ani l-au făcut una dintre principalele figuri ale lumii rock şi un artist considerat legendar.
GRIMUS este o trupă de rock alternativ din Cluj-Napoca, România. Grimus este aproximativ anagrama a cuvântului simurgh, un gigant de pasăre din mitologia persana.
În timp ce studiam la diferite universităţi din Cluj-Napoca, pe viitor Grimus membri începe ca o bucata de 5 trupă de rock sub numele de Revers. Ei repede schimba numele trupei şi extinderea lor de sunet cu clape. Există mai multe modificări de urmărire a trupei, membrii şi a înregistrari albumului Demo . Piesele de pe acest auto-lansat Demo sunt preluate de diverse posturi de radio din Europa, în special Solitude, care este declarat Song of the Year 2006 de către City FM Radio.
Prin 2007, trupa este invitată să cante pentru toate marile festivaluri din România şi canta în mod regulat diferite pub-uri in toata tara. În octombrie 2007, Grimus câştiga Finals Naţional al Global Batalia Trupelor şi reprezintă România în lume Finals.
După o mulţime de timp petrecut in studio, trupa aproape de sfârşitul anului 2008 lanseaza album lor de debut numit Panikon. Albumul este primit cu mare admiratieatât de fani şi de critici.
Povestea acestei trupe incepe prin Londra după un spectacol al trupei The 101'ers în '76. Un manager încearcă să îl convingă pe vocalistul acestei trupe, şi totodată chitarist ritmist, să se alăture lui Mick Jones, Paul Simonon, Keith Levene şi Terry Chimes pentru a forma o trupă care să rivalizeze cu Sex Pistols. Băiatul, Joe Strummer, zice da şi se oficializă trupa...
La nici o lună urmă concertul, deschidere pentru Sex Pistols... La o juma de an contract de 100,000 de lire care, oameni buni nu erau de colo, de la CBS.
Acesta a fost momentul definitoriu pentru punk. Unii spun că atunci a murit punk-ul, alţii susţin că a fost popularizat genul. Părerea mea este că punk-ul la încput pur şi simplu vroia să readucă muzica oamenilor. Să termine cu wanna be roackeri care cântau pop şi erau numiţi rockeri. Şi aşa e şi azi cu imokidzii tokio hostel şi jonas brothers, ashilei simpsonela şi alţi d-ăia care dacă bagă o chitară imediat e roackeri... NOT... Rock-ul nu e o chitară şi un bass. E un mod de a trăi. Adrenalina pură din metal, care te face să vrei să te baţi cu toată lumea şi să începi cu vecinul adept al altui gen de muzică... Rock-ul este chestia aia din tine care te face diferit. E un zdrăngănit din cap când toţi stau drepţi, e un urlet când restul sunt Silenzio, Prego...
Ei erau avangarda unui nou tineret diferit de părinţii lor. Prăpastia ce îi despărţeau de părinţiilor de-abia se lăţea...
Metallica este cea mai de succes formaţie Heavy-Metal din lume. A luat fiinţă în anul 1981 reuşind să vândă peste 95 de milioane de discuri în toată lumea. Succesul comercial a făcut din Metallica o formaţie foarte controversată. Ei fac parte din "Big Four Of Thrash" alaturi de Slayer, Megadeth si Anthrax.
Începutul (1981 - 1983)
În 1981, ziarul Californian “The Recycler”, găzduia o rubrică de anunţuri destinată muzicienilor în căutarea unor noi colegi de formaţie. Sub secţiunea “Heavy Metal” apăreau săptămânal, aproape obsesiv, aceleaşi două nume, Lars Ulrich şi James Hetfield, doi adolescenţi de 18 ani.
Familia lui Lars tocmai se mutase din Danemarca la Los Angeles. Lars, înnebunit după formaţiile britanice care făceau parte din NWOBHM (Noul Val al Heavy-Metalului Britanic) şi cum de mic era pasionat de tobe, dorea să-şi facă propria trupă Heavy Metal. În scurt timp a reuşit să-şi facă o mulţime de conexiuni în lumea Metalului ce se dezvolta în California. Brian Slagel şi Ron Quitana – promotori şi editori – i-au devenit repede amici. Astfel, când Brian Slagel i-a oferit un loc pe compilaţia “Metal Massacre” lui Lars îi mai rămăsese minorul detaliu de a-şi face o formaţie. James Hetfield locuia în Downey CA, era un tânăr introvertit şi foarte timid. Apartenenţa familiei sale la “Christian Science” a făcut ca James să fie respins de către mulţi din copiii de la şcola sa. Când avea 13 ani, tatăl său a decis să abandoneze familia (lucru cu greu acceptat de James), iar la vârsta de 16 ani îşi pierde mama (cancer – mama sa neputându-se trata din cauza religiei lor, încă un lucru greu de acceptat de către James ). Confuz şi deprimat, James a găsit salvarea în muzică. La 14 ani se apucase de chitară (după ce în prealabil studiase pianul şi tobele). Înfiinţează trei trupe “Obsession”, apoi “Phantom Lord” şi în final “Leather Charm”. Niciuna din ele nu a reuşit să reziste, destrămându-se destul de repede. După moartea mamei, el stă în casa unui bun prieten Ron McGrovney, pe care îl va convinge să înveţe să cânte la bass.
Împinşi de fostul chitarist al formaţiilor Leather Cham şi Phantom Lord, Hugh Tanner, James Hetfield şi Ron McGrovney iau legătura cu Lars Ulrich. Astfel, cei trei se întâlnesc în camera lui Lars. Ulrich a rămas surprins de cât de timid era Hetfield, în timp ce pe James l-a marcat (pe viaţă după cum declara) mirosul emanat de camera lui Lars, un miros specific de adolescent danez. Ron şi James nu au fost deloc impresionaţi de talentul lui Lars, Ron întrebându-se dacă Lars a mai cântat la tobe până atunci. Însă numeroasele “pile” pe care Lars le avea, au făcut ca cei trei să bată palma şi să încerce să construiască o formaţie împreună. Numele de "Metallica" a fost ales de Lars. Lars îl ajuta pe Ron Quintana, să aleagă un nume pentru o nouă revistă care să promoveze trupele metal şi NWOBHM (New Wave Of British Heavy Metal). Quintana a dorit să numească revista "Metallica", însă Lars i-a spus că e o idee foarte proastă şi repede i-a sugerat un alt nume, totul pentru a folosi el numele.
La începutul anului 1982, Metallica a înregistrat "Hit the Lights" pentru prima compilaţie "Metal Massacre" (Brian Slagel). Chitaristul Lloyd Grant a fost adus pentru a face soloul piesei, el nefiind un membru permanent al trupei. Pentru a aduce un chitarist full-time, Ulrich a apelat din nou la "The Recycler". La acest anunţ a răspuns Dave Mustaine din Huntington Beach, California, chitaristul formaţiei "Panic". Ulrich şi Hetfield au fost atât de impresionaţi de echipamentul lui Mustaine că i-au cerut să intre-n formaţie înainte să-l audă cântând. Metallica a început să cânte în cluburile din L.A. însă au fost primiţi cu rezerve de către public, lucru ce nu i-a descurajat, din contră au cântat şi mai tare şi mai repede. Însă, în cadrul trupei, tensiuniile între Dave şi Ron au crescut foarte mult. Numeroase altercaţii au existat între Dave şi Ron sau Dave şi James, de câteva ori Dave fiind dat afară din formaţie, însă el revenea a doua zi şi întreba dacă poate să continue, James răspunzându-i de fiecare dată “Ok…”. Astfel după numeroase certuri, totul culminând cu “incidentul” în care Dave a turnat o sticlă întreagă de bere în bassul lui Ron, cel din urmă fiind foarte aprope să se curenteze, Ron a decis să părăsească formaţia. Cu toate acestea Metallica a reuşit să înregistreze o casetă demo completă înaintea plecării lui Ron. Demo-ul s-a numit “No life ‘Til Leather” şi a atras repede atenţia fanilor şi promotorilor din California, în special San Francisco. Ulrich a apelat din nou la Brian Slagel pentru ai recomanda un nou bassist. Brain i-a spus că ştie exact de cine au nevoie, Cliff Burton-“Trauma”. Astfel James şi Lars au mers la un club unde concerta “Trauma”. Cum au intrat în club, o claie de păr roşu ce se mişca foarte repede pe scenă le-a atras atenţia. Pe lângă asta, sunetul pe care chitara acestuia îl scotea i-a uimit pe cei doi. După ce James a numărat corzile a exclamat: “that’s a bass dude!” (e bass frate!). Astfel după concert cei doi s-au dus la Cliff şi i-au spus că trebuie neapărat să-l fure! După ce au petrecut ceva timp împreună (6 luni) Cliff le-a spus că sunt de treabă şi că acceptă invitaţia de a se alătura Metallicii, mai ales fiindcă Trauma devenise plictisitoare pentru el. Condiţia pentru ca el să se alăture formaţiei era ca cei trei, James, Dave şi Lars să se mute în San Francisco. Lucru făcut cu plăcere. Deoarece atmosfera din Los Angeles nu era de loc pe placul lor. La sfârşitul anului 1982, începutul anului 1983, mişcarea din San Francisco, Bay Area Metal, luase amploare. Formaţii precum Antrax, Vio-lence, Sadus sau Exodus, începuseră să-şi facă un nume. Spre deosebire de scena din Los Angeles dominată de formaţii Glam-Metal sau Hair-Metal, aici Speed-ul şi Thrash-ul erau singurele genuri acceptate de către fani. Atitudinea “in-your-face”, stilul agresiv şi foarte rapid, au făcut din Metallica o favorită a publicului. Între timp caseta cu demo-ul formaţiei a ajuns de pe coasta de vest a Americii până pe coasta de est. Jonny şi Marcha Zuzula din New York, care înfiinţaseră casa de discuri Megaforce, le-au trimis 70 de dolari celor de la Metallica, pentru a putea face drumul dintre San Francisco şi New York cu tot echipamentul necesar.
Acest drum de câteva zile a fost hotărâtor pentru plecarea lui Dave din formaţie. Drumul fiind foarte lung, cei patru îşi petreceau nopţile la rude ale prietenilor apropiaţi. Dave sub influenţa alcolului a devastat multe din aceste locuinţe. Cei patru obişnuiau să bea foarte mult, iar Mustaine devenea violent. Temperamentul său vulcanic devenise intolerabil, în special pentru Cliff. Ajunşi la New York, fac cunoştinţă cu Jonny Z. Lars îl trage de-o parte şi îi spune lui Jon, că vor renunţa la chitaristul lor. Câteva zile mai târziu, când Dave tocmai se trezea după o noapte în care cei patru băuseră foarte mult (o noapte normală), Lars, James şi Cliff erau în camera sa. Ei i-au explicat că trebuie să plece. Şi că autobuzul său, cu care va face 4 zile până în San Francisco, pleacă în 45 de minute. Câteva ore mai târziu chitaristul formaţiei Exodus, Kirk Hammett, a fost adus în New York, pentru a fi testat de formaţie. După ce Kirk a dus la bun sfârşit soloul la cântecul Seek and Destroy, Lars şi James au fost de acord că el este soluţia ideală pentru a fi chitaristul principal al Metallica. Jonny şi Marshal le-au aranjat câteva concerte în zona New York, însă Metallica voia să repete şi în plus, neavând niciun ban, aveau nevoie şi de un loc în care să stea. Formaţia Anthrax avea o cameră de repetiţie în Queens, pe care le-a pus-o la dispoziţie. Camera în care cei patru au şi locuit. Vremurile erau grele pentru ei. Dormeau pe jos, neavând decât nişte pături, iar felul principal de mâncare era: “losers lunch”- dupa cum îi spuneau cei de la Antrax, (prânzul fraierilor) salam pe mână..fiindcă nu aveau nici măcar pâine. Preferau sa cheltuie putinii bani pe care ii castigau din concertele in cluburi pe alcool. James spunea "Alcoolul iti dadea impresia ca tine si de cald si de foame... desigur, era numai o impresie. Eram slabi si daca nu aveam noroc cu cate un fan dedicat care ne platea mese la restaurant din cand in cand, nu stiu ce-ar fi fost..." Kirk adauga "Singurul moment in care am avut bani a fost cand am mers in turneu prima data si aveam solda zilnica. Imi amintesc ca in zilele dintre concerte primeam 10 dolari fiecare, si in zilele cu spectacol doar 7, pentru ca puteam manca gratuit pe banii promoterilor"
Albume
Kill’em All – 1983 Ride The Lighting -1984 Master of Puppets-1986 And Justice For All – 1988 The Black Album – 1991 Load-1996 Reload-1997 Garage Inc.1998 St.Anger-2003 Death Magnetic-2008
Premii
Metallica a câştigat şapte premii Grammy Awards:
•1989: Best Metal Performance - "One" •1991: Best Metal Performance - "Stone Cold Crazy" •1992: Best Metal Performance With Vocal - Metallica •1999: Best Metal Performance - "Better than You" •2000: Best Hard Rock Performance - "Whiskey in the Jar" •2001: Best Rock Instrumental Performance - "The Call of Ktulu" •2004: Best Metal Performance - "St. Anger"
Kerrang! Awards:
•2003: Best Band On The Planet •2004: Best Band On The Planet
Piese solo
•"I Disappear", din filmul Mission: Impossible II •"We Did It Again" (ft. rapper Ja Rule), pentru Biker Boyz •"53rd and 3rd" (A Ramones cover), din "We're A Happy Family: A Tribute to the Ramones" •"Fuel", sau Nascar: Full Throttle •"For Whom The Bell Tolls (The Irony Of It All)" (cu DJ Spooky) pentru filmul Spawn •"Satan" Orbital cu Kirk Hammet pentru filmul Spawn •"Trinity" Kirk Hammet cu Robert Randolph şi Santana pentru albumul lui Santana "All That I Am" •"Don't You Think This Outlaw Bit's Done Gone Out Of Hand" James Hetfield pentru "I've Always Been Crazy: A Tribute to Waylon Jennings"
When the world has turned its back When the days have turned pitch black When the fear abducts your tongue When the fire’s dead and gone
So what now? Where do I head? When you think it’s all said and done…
When you are the ostracized Selfish written, dead goodbyes Twisting of the tourniquet When the pieces never fit
So what now? Where do I head? When you think it’s all said and done…
Bow down, Sell your soul to me, I will set you free, Pacify your demons. Bow down, Surrender unto me, Submit infectiously, Sanctify your demons. Into abyss, You don’t exist, Cannot resist the Judas kiss.
When the storm has blacked your sky Intuition, crucify When the ego strips your reign Assassinate the living flame
So what now? Where do I head? When you think it’s all said and done…
Venom of a life insane Flies into your fragile veins Internalize and decimate Patronize and complicate
So what now? Where do I head? When you think it’s all said and done…
Bow down, Sell your soul to me, I will set you free, Pacify your demons. Bow down, Surrender unto me, Submit infectiously, Sanctify your demons. Into abyss, You don’t exist, Cannot resist the Judas kiss.
Judas lives inside this vow I’ve become your new God now
Follow you from dawn of time Whisper thoughts into your mind Watched your towers hit the ground Lured the children never found Helped your kings abuse their crown
In the heart of evil man Plant the seeds of my own plan The strong and powerful will fall Find a piece of me in all Inside you all
So bow down, Sell your soul to me, I will set you free, Pacify your demons. Bow down, Surrender unto me, Submit infectiously, Sanctify your demons. Into abyss, You don’t exist, Cannot resist the Judas kïss
Luck. Runs. Out. Crawl from the wreckage one more time Horrific memory twists the mind Dark, rugged, cold and hard to turn Path of destruction, feel it burn Still life Incarnation Still life Infamy
Hallucination Heresy Still you run, what's to come? What's today?
'Cause we hunt you down without mercy Hunt you down all nightmare long Feel us breathe upon your face Feel us shift, every move we trace Hunt you down without mercy Hunt you down all nightmare long, yeah Luck. Runs.
You crawl back in But your luck runs out
Luck. Runs. Out.
The light that is not light is here To flush you out with your own fear You hide, you hide, but will be found Release your crypt without a sound
Still life Immolation Still life Infamy
Hallucination Heresy Still you run, what's to come? What's today?
'Cause we hunt you down without mercy Hunt you down all nightmare long Feel us breathe upon your face Feel us shift, every move we trace Hunt you down without mercy Hunt you down all nightmare long Luck. Runs.
You crawl back in But your luck runs out
Then you crawl back in Into your obsession Never to return This is your confession
Hunt you down without mercy Hunt you down all nightmare long Feel us breathe upon your face Feel us shift, every move we trace Hunt you down without mercy Hunt you down all nightmare long, yeah Luck. Runs.
You rise you fall your down and you rise again What don't Kill you Makes you more strong You rise you fall your down and you rise again What don't Kill you Made you more strong Rise Fall down Rise again What don't Kill you Makes you more strong Rise Fall down Rise again What don't Kill you Made you more strong Through black days through black nights Through pitch black insights
Breaking your teeth on the high life?? are coming Show your scars Cutting your feet on the hard earth running Show your scars
Broken Beat and Scarred But we die hard
Dawn the death the fight to the final breath What don't Kill you Made you more strong The Dawn the death the fight to the final breath What don't Kill you Make you more strong Dawn Death Fight Final breath What don't Kill you Make you more strong Dawn Death Fight Final breath What don't Kill you Make you more strong The scratch me they scrape me they cut and rape me
Breaking your teeth on the high life?? are coming Show your scars Cutting your feet on the hard earth running Show your scars
Breaking your life and Broken Beat and Scarred But we die hard
Breaking your teeth on the hard life?? are coming Show your scars Cutting your feet on the hard earth running Show your scars
Braiding your soul in a hard luck story Show your scars Spilling your blood an a hot suns foray
Breaking your life and Broken Beat and Scarred But we die hard
