Numele trupelor celebre inspirate de idei traznite

ABBA, R.E.M., AC DC, sunt formatii pe care le-am ascultat cu totii, cel putin o data in viata. Dar cati dintre noi (mai) stiu de unde vin aceste denumiri, sau cum se numeau o parte din aceste formatii inainte de a cunoaste celebritatea?

Numele uneia dintre formatiile celebre a fost inspirat de un vecin, alta formatie s-a inspirat dintr-o carte despre droguri, iar sursele de inspiratie continua...

AC/DC – Chitaristul formatiei, Angus Young, a ales numele uitandu-se pe spatele masinii de cusut a surorii lui. Inainte de a se numi AC/DC , formatia a purtat numele de Third World War.

ABBA – Celebrul hit al formatei, “Money, Money, Money”, a inceput sa fie difuzat numai dupa ce au schimbat greoiul nume Bjorn & Benny, Agnetha & Anni-Frid, reordonandu-si initialele.

The Beatles – Initial, John Lenon isi botezase formatia The Blackjacks, redenumind-o apoi The Quarrymen. Pana a ajunge la celebrul nume, cunoscut de toti, The Beatles s-au mai numit The Beatals, The Silver Beetles si The Silver Beats.

Blur – La inceput, formatia s-a numit Seymour, dar sefii casei de discuri le-au cerut membrilor trupei sa gaseasca un alt nume, considerand ca acesta nu era suficient de comercial.

Coldplay – Initial, Chris Martin si colegii sai se gandisera sa-si boteze formatia Starfish. Uleterior, au ales Coldplay , inspirati fiind de poezia “Child’s Reflections, Cold Play”.

Dire Straits- Mark Knopfler, chitaristul si solistul original al trupei, a ales acest nume deoarece reflecta statutul financiar al formatiei.

The Doors – Formatia a fost botezata dupa cartea “The Doors Of Perception”, al carei subiect il constituie drogurile care distrug sistemul psihic.

Duran Duran – Simon le Bon si colegii sai s-au inspirat dupa numele cercetatorului malefic Dr. Durand Durand (sic) din filmul “Barbarella”.

Foo Fighters – Fondatorul formatiei, Dave Grohl, un pasionat de OZN-uri, a ales numele dupa denumirea tata unor sfere misterioase de lumina, care au fost vazute de armata americana deasupra Germaniei, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

Frankie Goes To Hollywood – Formatia s-a inspirat dupa un articol de ziar, care scria despre mutarea lui Franck Sinatra de la Las Vegas, la Los Angeles.

Garbage – Butch Vig remixa niste melodii cand percutionistul Pauloe Ryan a zis: “Chestia asta suna ca un gunoi”. Vig i-a raspuns: “Da, dar la un moment dat, o sa transform gunoiul asta intr-un cantec”. Pana la urma, a transformat “gunoiul” (garbage), intr-o formatie.

Led Zeppelin – Tobosarul formatiei The Who, Keith Moon, a avut ideea infiintarii unei formatii numite The New Yardbirds, care urma sa fie ca un “lead Zeppelin”. Formatia, care-l avea la tobe pe John Bonham a adoptat ideea, renuntand insa la “a”-ul din Lead, pentru a evita greselile de pronuntie.

Oasis – Trupa a fost botezata dupa Oasis Leisure Centre din Swindon, Wiltshire, care era data ca fiind una dintre cele mai importante scene, pe un afis lipit in dormitorul fratilor Gallagher.

Pink Floyd – Numita initial The Tea Set, formatia lui Syd Barrett urma sa cante la o unitate a Royal Air Force, dar a aflat ca pe afis mai figura o formatie cu acelasi nume. Atunci, Barrett a schimbat repede numele in The Pink Floyd Sound, in amintirea a doi cantareti de Blues, Pink Anderson si Floyd Council.

Queen – Freddie Mercury a dezvaluit la un moment dat: “Conceptul Queen este unul regal si maiestuos. Farmecul este caracteristica noastra principala si ne place sa fim dandy”.

The Rolling Stones – Brian Jones vorbea la telefon cu un ziarist, in cercand sa faca reclama formatiei, cand a fost intrebat cum se numeste trupa. Muzicianul, care avea in fata un album al lui Muddy Waters, a citit titlulprimei melodii, “Rollin’ Stone Blues” si a raspuns: “Nu stiu... The Rollin’ Stones”.

The Sex Pistols – Managerul formatiei, Malcolm McLaren, a vrut ca numele magazinului sau de haine, Sex, sa apara in titlu.

Sting – Numele real al solistul formatiei Police este Gordon Sumner, iar porecla si-a capatat-o dupa ce a purtat o bluza care-l facea sa arate ca un bondar.

R.E.M. – este prescurtarea de la Rapid Eye Movement, iar membri formatiei au gasit expresia intr-un dictionar.

Rock-ul si subgenurile lui

Rock-ul este un gen muzical. Instrumentele de bază sunt chitara, bass-ul şi tobele, însă în multe subgenuri întâlnim şi clape (pian sau orgă). 

Istoricul genului 

Îşi are rădăcinile în rock and roll-ul anilor '50. A apărut prima oară prin combinarea muzicii country cu blues. Ulterior s-au adăugat şi elemente de rhythm and blues. De la început au apărut subgenuri, însă începând cu anii '70 aceste subgenuri s-au înmulţit şi mai ales s-au diferenţiat foarte mult. Astfel au apărut genurile punk, heavy metal, alternative rock şi altele, care la rândul lor au dat naştere unor subgenuri. 

Rock and roll 
Primii artişti care au abordat stilul rock and roll (sau rock 'n' roll) au fost afro-americani (Chuck Berry, Bo Diddley, Little Richard, Fats Domino). Imediat a apărut şi un val de albi, care au fost acuzaţi că au "furat" un stil muzical al negrilor şi l-au făcut "alb" (Bill Haley, Buddy Holly, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Johnny Cash). Spre sfârşitul anilor '50, la concerte publicul a devenit mixt. 

Invazia britanică 
Cântecele artiştilor ca Elvis Presley au ajuns peste Ocean, unde, în Marea Britanie, un nou curent a luat naştere: rock-ul britanic (british rock). Inspirat de rock and roll-ul american, rock-ul britanic avea să revoluţioneze muzica, prin formaţii ca The Beatles, The Who, The Yardbirds, The Animals, The Kinks sau The Rolling Stones. 

Folk-rock 
În S.U.A. apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk. Produsul rezultat, numit folk-rock, este reprezentat de Bob Dylan, The Byrds, Neil Young, Simon & Garfunkel, The Mamas & the Papas, Joni Mitchell, The Band ş.a. 

Rock psihedelic şi progresiv 
Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic, ca reacţie faţă de criza spirituală a societăţilor consumiste occidentale (Europa, S.U.A.). Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă, cât şi ca mesaj, în acelaşi timp viabilă la contactul cu publicul larg. Se împrumută mult din alte genuri muzicale, instrumentaţia este mult mai bogată şi cuprinde efecte sonore nemaiauzite; o zonă de influenţă preferată de mulţi este Orientul, sub forma muzicii arăbeşti, indiene sau – cu mult mai rar – a culturilor din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Indonezia). Ca reprezentanţi ar fi de amintit The Doors, Grateful Dead, Jefferson Airplane, Jimi Hendrix, The Velvet Underground, parţial The Beach Boys (S.U.A.), Pink Floyd, The Rolling Stones, The Who, dar şi deja cunoscuţii The Beatles, aflaţi într-o a doua etapă de creaţie, desfăşurată după jumătatea anilor şaizeci (formaţiile citate provin din peisajul britanic). Tot din Marea Britanie, trebuie amintită comparativ formaţia The Kinks, care a „sfidat” curentul psihedelic şi a prefigurat alte zone ale muzicii rock din anii şaptezeci. 

Influenţa muzicii rock cunoaşte un moment semnificativ în anul vara lui 1969, când cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock. 

La începutul anilor 1970, muzica rock psihedelic îşi schimbă treptat orientarea, fiind construită în jurul unui public tot mai specializat, dezvoltând un limbaj rafinat, depărtându-se de „populismul” şi iraţionalitatea muzicii psihedelice (adeseori alimentată de experienţele psihedelice – de unde şi numele – provocate de consumul de droguri). Se elaborează o muzică, intitulată rock progresiv, ce face adeseori apel la mijloacele muzică cultă (înţeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai puţin oportune, ceea ce aduce la o atitudine rezervată din partea mediului muzical academic). Este epoca unei mari diversificări stilistice, a momentelor instrumentale solistice extinse (aducând cu desfăşurările de acest fel din lumea muzicii de jazz). Se cuvin amintiţi ca promotori ai acestui stil: Genesis, Yes, King Crimson, Emerson, Lake and Palmer, Van der Graaf Generator, Renaissance (Marea Britanie), Amon Düül II, Can (Germania), CAptain Beefheart, Frank Zappa şi The Mothers of Invention, Kansas (S.U.A.), Rush (Canada) şi mulţi alţii. 

Curentul se schimbă drastic din punct de vedere formal în a doua jumătate a anilor şaptezeci şi va deschide drumul altor genuri muzicale, fie mai atractive pentru public (este cazul formaţiilor britanice Yes şi Genesis, care se îndreaptă către un sunet pop după anul 1982), fie reformulate la periferia contextului rock (jazz-rock, rock experimental ş.a.). 

Hard rock şi heavy metal 
La mijlocul anilor '60, tot în Marea Britanie, apare hard rock-ul, din care se va desprinde mai târziu heavy metal-ul. Acesta s-a separat mai târziu de restul rock-ului, devenind o cultură individuală. Sunt de amintit Led Zeppelin, Black Sabbath, Alice Cooper, Deep Purple, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Whitesnake, Scorpions. În anii '80 şi '90 va dezvolta multe subgenuri, cum ar fi glam metal, power metal, speed metal, doom metal, gothic metal, symphonic metal, folk metal, black metal, death metal, thrash metal.

cum si cand a luat nastere rock-ul

Am cugetat indelung ca ar trebui sa existe si un articol mai serios, intr-o revista atat de ironica si foarte subiectiva. Ca sa fiu la „moda” sau mai bine zis sa existe un motiv pentru care merita sa dati banii pe revista, am ales sa prezint in aceasta rubrica genurile de muzica cu formatiile reprezentative, si probabil ce influente au ele asupra publicului. Si ca sa fiu tot la moda, pentru primele doua numere am ales muzica rocca. 
De-a lungul timpului fenomenul rocca a suferit numeroase schimbari, incepand de la regele rocca-n-roll-ului, Elvis Presley, si ajungand azi la un rocca alternativ (System Of A Down, caorn etc.) sau chiar un hardcore. 
Dupa cum spuneam, la originea muzicii rocca se afla rocca-n-roll-ul, muzica ce a luat nastere in anii -50, bucurandu-se imediat de o imensa popularitate. Printre primii cantareti si instrumentisti se numara Chucca Berry, Muddy Waters, Little Richard si bineinteles „Regele”, cum este supranumit de fani, Elvis Presley. 
Incepand din anul 1954 Elvis a inregistrat in intreaga sa cariera peste 400 de cantece, discurile fiind vandute in peste 260 de milioane de exemplare. Primul sau hit „Heartbracae Hotel” a devenit in 1956 simbolul muzicii rocca-n-roll a acelor ani si al non-conformismului tinerei generatii. Alte melodii de mare popularitate din acea perioada au fost: „Blue Suede soes”, „Hound Dogs”, „All sooca Up” etc. Cariera sa a luat o pauza pe timpul satisfacerii serviciului militar, pauza ce a afectat serios mentalitatea cantaretului. Dupa revenirea sa pe scena sa-a observat o schimbare in stilul sau de muzica. Elvis a renuntat la stilul sau vioi, pentru unul mai lent, compunand si cateva balade („Are You Lonesome Tonight”, „Wooden Heart”). Aceasta este perioada de declin a artistului care incearca sa-si recastige faima jucand in cateva filme, dar toate sa-au dovedit un mare esec. Ca un ultim racnet al unui leu muribund, in 1968 Elvis mai compune cateva piese cu care va ramane in istorie: „In The Getto”, „Suspicious Minds”, sau „Polca Salad Annie”. Elvis se stinge din viata in luna august a anului 1977. 
In anii -60 muzicii rocca i-au fost aduse imbunatatiri considerabile. De abia de acum se poate vorbi de o muzica de grup. Versurile si linia melodica erau gandite ca un tot, ce avea o functionalitate multipla (un transfer al emotiei de la artist la public si un nou sens notiunilor de autenticitate in trairea afectiva a actului artistic). Astfel a avut loc o explozie a muzicii rocca, fiecare grup avand un repertoriu de compozitii proprii si totodata originale. 
In 1958, trei tineri din Marea Britanie (John Lennon, Paul McCartney si George Harrison) isi intalnesc destinele pentru a intemeia o formatie ce va ramane in istorie „The Beatles”. In anul 1962 formatia ajunge la distributia care a consacrat-o prin venirea bateristului Ringo Starr (pe numele sau Richard Starcaey). Primul single al formatiei, care a aparut in 1962, se numeste „Love Me Do” - a fost oarecum lipsit de succes. Prima piesa a celor de la Beatles care a avut succes in Marea Britanie este „Please, Please, Me”. In 1963 albumul With the Beatles este vandut in peste un milion de exemplare. Ecourile muzicii celor patru sunt auzite si dincolo de ocean, unde devin eroi prin melodia „A Hard Day-sa Night”. In 1965 membrii formatiei devin membri ai „Meritului Imperiului Britanic” datorita vanzarilor masive de discuri, fapt ce a dus la redresarea financiara a Marii Britanii. In anii ce vor urma formatia se bucura de un prestigiu tot mai mare, iar fanii lor sunt rasplatiti cu melodii cum ar fi: „Let It Be” sau „We Can Worca it Out”. Trupa se destrama pe 10 aprilie 1970 cand Paul McCartney se separa de formatie. 
In acest timp, dincolo de ocean, cotidianul „Disco Revue” publica un articol despre o noua formatie, si anume Rolling Stones, avandu-i in componenta pe Micca Jagger, Brian Jones, caeith Richard si Jan Stewart. Atentia publicului este captata in 1964 in timpul unui concert alaturi de formatia „Ronetts”. In urmatorii 5 ani activitatea trupei este una extrem de intensa: 15 discuri single notabile, numeroase albume. In 1969 Brian Jones paraseste formatia, fiind inlocuit de Micca Taylor. In 1970 formatia se muta la Paris, unde isi continua inregistrarile pana in 1974, cand membrii incep sa compuna singuri, aparand cateva albume solo ale celor patru. Dupa 1976 cei patru mai compun pentru formatie ocazional, despartirea definitiva avand loc in 1980. 
In anii -70 atentia publicului a fost acaparata de o alta formatie care va ramane in istorie: Queen. In 1972 Brian May si Roger Taylor la-au chemat pe prietenul lor Freddy Mercury pentru a pune bazele unei formatii. Dupa sase luni, John Deacon a fost acceptat ca basist al grupului. De-a lungul anilor nici o formatie nu a cucerit lumea si topurile cum a facut-o Queen. Incepand din anii -70 si continuand in anii -80 membrii formatiei au scris hit dupa hit. De la primul lor single „Bohemian Rapsody” si pana la imnurile „We are the Champions” si „We will rocca you” muzica lor a fost auzita in toate colturile lumii. Odata cu apropierea anilor -90 formatia trebuia sa-si imparta timpul intre turnee si inregistrarile din studiouri. „The Miracle” si „Innuendo” sa-au dovedit a fi cele mai bune albume ale formatiei. Din pacate drumul formatiei a luat sfarsit in luna noiembrie a anului 1991 cand Freddie a fost rapus de unele complicatii ale sa.I.de.A. Desi Queen a murit in aceea zi, cei trei membri ramasi in viata au incercat sa tina spiritul formatiei viu, publicand albume ce vroiau a fi continuari ale operei lui Freddie: „Made in Heaven”. Desi Freddie ne-a parasit, va trece mult timp pana cand mostenirea sa lasata lumii va fi uitata. 
Din motive de spatiu trebuie sa ma opresc aici, dar va promit ca in numarul urmator vom continua istoria rocca-ului, iar daca va intereseaza formatii precum Guns-n-Roses, Metallica sau mai de actualitate caorn, Deftones (sau multi altii)

ce este rock'ul?

Daca lucrurile in anii ‘80, ‘90 erau foarte clare si intreaga masa a celor pasionati de rock aveau o perceptie corecta despre muzica lor preferata, nu acelasi lucru il putem spune si despre secolul XXI. Se constata o tendinta de subminare a intelesului si o deviere flagranta de la vechile catalogari.

In primul rand sa analizam schimbarea de perceptie la nivelul publicului larg. De curand am deschis televizorul pentru a urmari Rock Chart pe Mtv. Demult nu ma mai interesa ce avea de spus industria muzicala cu privire la rock. Dar m-am decis sa incerc pentru a vedea care este imaginea globala despre acest subiect si mai ales cum sunt perceptiile.

Rezultatul m-a surprins intr-un mod neplacut. In viziunea acelui clasament saracacios rockul a inceput sa se reduca la un solo linistit si la o voce usor suparata. Ceea ce tipa si se zgaieste este mai mult atitudinea revoltata si vestimentatia noncomformista in trupele care se chinuie sa imite pe altii si sa se imite pe ei. Dar ceea ce este mai grav este faptul ca muzica prezenta in acel top nu se apropie nici pe departe de tendintele rock. Am intalnit Manu Chao, Gogol Bordello si Ok Go. Adica muzica traditionala tiganeasca, muzica electronica si muzica raggae.

De cand rockul s-a universalizat si a inceput sa contina genuri atat de diferite? Ceea ce reprezinta el acum, atat in viziunea Mtv cat si in viziunea publicului larg este o corcitura, o pocitanie in care pustani care stiu riffuri, care se imbraca “rebel” ( nici macar nu mai este vorba despre haine de piele si lanturi ascutite ci doar de freze cu tepi si mult machiaj), care vorbesc despre skateboard si snowboard si care nu pot compune decat refrenuri simpatice , in care nu se mai recunoaste nici un vechi rockar optzecist.

Intr-adevar, nu este o amenintare foarte mare pentru ca “rockerii adevarati” inca se pot ghida dupa muzica buna. La nivel izolat ce-i drept, pentru ca cel putin in Romania nu exista mijloace sigure de informare corecta. De indrumare muzicala, sa zicem..

Ce ne facem cu rockerii noi si rockerii in devenire? Cu o asemenea imagine pot fi foarte usor indusi in eroare si orientati intr-o directie care le-ar putea fi fatala. Nu exista inca o instanta superioara care sa-i indrume catre muzica care merita si astfel sa-i ajute sa-si creeze cultura muzicala.

Si ne trezim zi de zi mahniti pe tinerii care cred ca a fi rocker inseamna sa asculti Tokio Hotel, My Chemical Romance si Linkin’ Park, inseamna sa te imbraci de firma( adidas, nike), inseamna sa te droghezi, inseamna sa te vopsesti pe par in cat mai multe culori si, pentru a ingloba toate aceste caracteristici, inseamna sa fii la moda.