marți, 24 martie 2009

Cum a ajuns Cristi in trupa iris


 Cum Is-au parut baietii cand i-a cunoscut? 

- A avut noroc ca nu-i stia, asa ca n-a avut emotii cand a dat proba. Nu-i vazuse niciodata cantand. Ei erau suparati ca tocmai se scindasera. Iris si Domino. Nelu Dumitrescu si Nutu Olteanu ramasesera cu numele Iris. Aveau nevoie doar de un basist. L-au chemat pe Anton Hasias de la trupa Harap Alb si el le-a spus: „daca aveti nevoie de vocalist, vin eu cu un baiat“, au zis sa incerce, si-au incercat... A fost si o intamplare comica. Au ajuns amandoi la baieti si Nelu l-a intrebat pe Anton, cu mine de fata: „Ai zis ca vii cu un baiat, unde e?“. Am dat proba si am ramas. Cu exceptia a doi ani, un an la Voltaj si un an la Totusi, la Cenaclul Flacara, cand l-a rugat pe Adrian Paunescu sa-l ajute, pentru ca murise tatal sau si trebuia sa isi  ajute familia. Baietii 
stiau ca se intorce, le spese ca n-are ce face, ca are o situatie mai speciala, dar se  va intoarce si din ’85 a ramas definitiv. Pe la Iris au trecut, de-a lungul anilor, vreo 25 de oameni, insa presiunea exercitata asupra lor ii determina sa plece. 

- Cum era cenzurata trupa Iris? 

- Erau tot felul de „atentionari“: nu mai ridicati stativul, nu mai folositi fum, nu mai sariti pe scena, fara lumini colorate... si astea te faceau sa-ti piara cheful. 

Trupa a primit trei „suspendari“, doua de cate sase luni si una definitiva. Noroc ca Florin Linteanu, de la Consiliul Culturii, a reusit sa reduca la trei luni suspendarea, au avut noroc. 

- A existat un moment in care s-a gandit sa renunte? 

- Nu, dupa suspendarea care trebuia sa fie definitiva, a zis ca mai rau nu poate fi. Daca o scape de aia, a spus ca e un semn de sus, ca trebuie sa continue. Avea patru turnee de 40 de zile pe an, plus marea, ajungea si de patru ori pe an in acelasi oras. Toate trupele erau extraordinar de bine primite de public si erau mult mai multe atunci decat acum, dar erau in activitate. 

- Din trupele noastre tinere sau mai putin tinere, care i se pare ca promite pentru rock-ul romanesc? 

- Ii plac mult Firma, cu Roca la voce, Omul cu Sobolani, E.M.I.L., care sunt si foarte haiosi. Ii mai plac Luna Amara, au mesaj social. Sunt multe care spun ceva ca trupe, dar trebuie sa fii in activitate ca sa te stie publicul, sa bati tara. Ca altfel, daca esti la regim de club, nu te stie lumea. La un festival de bere sau o zi a orasului, nimeni nu canta cat trebuie. Daca vii cu afisul tau, cu spectacolul tau, vezi cum stai. 

- Anul acesta a fost foarte plin, din punct de vedere muzical. 

- Asta inseamna deschiderea industriei muzicale la noi. A inteles ca sunt proiecte cu multi alti artisti straini in voga. Asta inseamna si suport financiar. 

- In tinerete, ce trupe preferate avea Cristi? 

- Anii ’60, ’70 si prima jumatate a anilor ’80 au adunat crema rockului mondial si nu vor putea fi egalati. Au fost prea multi foarte buni, si la creatie muzicala, si la prestatie. El are varfurile sale, ii plac Deep Purple, mai ales cu Coverdale la voce, Whitesnake, Eagles i-au placut foarte mult, Aerosmith. Kiss sunt mai distractivi, cu mastile lor.

- Care a fost primul album pe care l-a ascultat? 

- Cand era la Craiova, era prieten cu unul dintre primii chitaristi ai formatiei Redivivus, Adi Marinescu. El primea viniluri de la Timisoara sau Oravita si il chema sa asculte. Primul album a fost, cand avea 11 ani, cu Free, „All right now“. Apoi „Baby I’m gonna leave you“, de la Zeppelin. A ramas masca... Ma gandeam ce e cu astia, i-a trimis Dumnezeu pe pamant?! Mai asculta ce scapa la radio. Tatal lui era cu Nat King Cole, mai romantic, mama, si mai romantica decat tata, dar cu zbantuiala. Din pacate, i-a pierdut pe amandoi. Cand s-a mutat la Bucuresti, Motu’ era cel care „se aproviziona“ cu muzica. Ii spunea, la opt dimineata: „Cristache, urgent! Am primit ceva“, si la opt jumatate era la el. Cand au vrut (cenzura, n.r.) sa ne scoata definitiv, el ne spunea „rezistati, ca o sa fie bine!“ si a avut dreptate.

- Are o piesa, un album Iris, mai aproape de suflet? 

- Fiecare este legat de un anumit context. „Strada ta“ ii place, a fost facuta in ’85, la Costinesti, si perioada cu Adi Ilie a fost foarte frumoasa, cu „Cine ma striga in noapte“, „Speranta“.,acesta spunandca:'Am de unde sa aleg". 

- Ce planuri are Iris pentru viitor? 

Vor avea un turneu de promovare a albumului, in noiembrie. Iar pentru viitor – nu stiu daca vor face ceva la 35 de ani, dar la 40, sigur. Sa vedem atunci cum o sa mai fie cu miscarea, cu vremea, cu vocea..

CRISTI MINCULESCU


Cristian Alexandru Minculescu (n. 9 ianuarie 1959 , Bucureşti) este, începând din anul 1980, liderul trupei de rock IRIS. Cristi Minculescu reprezintă alături de Iris simbolul rezistenţei culturale, pentru generaţii întregi de fani rock, în perioada comunismului, şi, de asemenea, unul dintre puţinii artişti care au făcut legătura între acele generaţii şi cele actuale, el activând cu mare succes şi după 1990, până în prezent.

A dat proba la IRIS chiar de ziua lui şi a reuşit să-i cucerească pe membri cu vocea sa inconfundabilă. La primul său concert cu IRIS, pe data de 5 februarie 1980, portarul avea să-i oprească intrarea la concert, neştiindu-l membru al formaţiei („lasă, domn'e, că-i ştiu eu pe băieţi”), totul având să se rezolve cu o sticlă de vodcă. Înainte de a se stabili la acestă formaţie, a mai cântat un an (în 1979) la Harap-Alb. A mai activat în formaţiile Voltaj (1982-1983), trupă pe care a fondat-o alături de chitarisul compozitor Adrian Ilie, şi Totuşi (1984, în Cenaclul Flacăra), alături de Andrei şi Ioana Păunescu.La cenaclul Flacara a cantat si alaturi de trupa FLAPO(Zarnescu,Beianu,Schwartz) În rest, activitatea sa se leagă de legendara trupă IRIS.

Vocea sa inconfundabilă, considerată de mulţi drept cea mai bună voce a rockului românesc, concertele fulminante, compoziţiile şi maniera proprie de interpretare, dar şi activitatea continuă de aproape 30 de ani l-au făcut una dintre principalele figuri ale lumii rock şi un artist considerat legendar.


duminică, 15 martie 2009

GRIMUS



GRIMUS este o trupă de rock alternativ din Cluj-Napoca, România. Grimus este aproximativ anagrama a cuvântului simurgh, un gigant de pasăre din mitologia persana. 

În timp ce studiam la diferite universităţi din Cluj-Napoca, pe viitor Grimus membri începe ca o bucata de 5 trupă de rock sub numele de Revers. Ei repede schimba numele trupei şi extinderea lor de sunet cu clape. Există mai multe modificări de urmărire a trupei, membrii şi a  înregistrari albumului Demo . Piesele de pe acest auto-lansat Demo sunt preluate de diverse posturi de radio din Europa, în special Solitude, care este declarat Song of the Year 2006 de către City FM Radio. 

Prin 2007, trupa este invitată să cante pentru toate marile festivaluri din România şi canta în mod regulat diferite pub-uri in toata tara. În octombrie 2007, Grimus câştiga Finals Naţional al Global Batalia Trupelor şi reprezintă România în lume Finals. 

După o mulţime de timp petrecut in studio, trupa aproape de sfârşitul anului 2008 lanseaza  album lor de debut numit Panikon. Albumul este primit cu mare admiratieatât de fani şi de critici.

Backseat Driver